În funcție de stadiul bolii și de leziunile existente la nivelul cartilajului articular, aceasta poate fi de mai multe feluri:
Artroplastia totală de genunchi
Este intervenția chirurgicală sigură și eficientă pentru eliminarea durerii, corectarea deformării piciorului și care facilitează reluarea activităților obișnuite. Artroplastia de genunchi poate fi denumită mai corect „refacerea suprafeței” genunchiului deoarece doar suprafața oaselor este în realitate înlocuită.
Artroplastia totală de genunchi implică patru etape de bază:
Pregătirea osului – Suprafețele deteriorate ale cartilajului articular de la capătul femurului și tibiei sunt îndepărtate, împreună cu o mică parte din osul de dedesubt;
Aplicarea implantului (de metal) – Cartilajul și osul îndepărtate sunt înlocuite cu elemente de metal care recreează suprafața articulației. Aceste elemente metalice de cele mai multe ori se cimentează în os;
Refacerea suprafeței rotulei – Suprafața articulară a rotulei este tăiată și refăcută cu ajutorul unei componente din polietilenă. În funcție de particularitatea cazului, suprafața rotulei poate sau nu fi refăcută;
Inserarea unui distanțier – Un distanțier de polietilenă (plastic) este înserat între componentele metalice pentru a asigura o suprafață lină de alunecare;
În funcție de numărul de compartimente înlocuite și de gradul de libertate de mișcare a componentelor, se pot deosebi:
Proteze unicompartimentale
Proteze bicompartimentale
Proteze tricompartimentale
Protezele de genunchi se pot fixa cu ajutorul cimentului acrilic sau pot fi necimentate
Proteze unicompartimentale – sunt formate dintr-o piesă femurală metalică asemănătoare condilului femural care se articulează cu un platou de polietilenă tibial. Indicația acestei proteze este reprezentată de modificările artrozice grave, strict limitate la unul din compartimentele articulației femuro-tibiale (medial sau lateral).
Proteze bicompartimentale – au fost utilizate pentru articulația femuro-tibială, fiind depășite de protezele tricompartimentale.
Proteze tricompartimentale – reprezintă protezele cele mai utilizate astăzi.
În funcție de tipul de legătură metalică dintre piese, ele se împart în:
Proteze cu multiple grade de libertate (unconstrained) sunt compuse din condili femurali metalici care se articulează cu suprafețe din polietilenă plate. Aceste proteze conțin un grad de limitare a mișcărilor față de una din axe dar aceasta este minimă. Stabilitatea protezei depinde de echilibrul ligamentelor și este folosită tensiunea părților moi pentru a rezista la forțele de torsiune și translație. Protezele mai moderne sunt prevăzute cu un insert meniscal care micșorează, în plus, solicitările componentei tibiale. Această proteză nu este indicată în cazurile în care ligamentele articulare sunt deficiente sau absente.
Proteze intermediare (semiconstrained) reprezintă 95% din toate tipurile de proteze disponibile astăzi. Aceste proteze au incluse în principiul lor de construcție un mecanism de stabilizare pe una sau mai multe axe de mișcare.
Unele proteze rezistă la solicitările în varus-valgus cu ajutorul unui dispozitiv proeminent situat intercondilian.
Alte proteze funcționează cu păstrarea ligamentului încrucișat posterior, considerându-se că acesta rămâne integru chiar în procesele artrozice avansate.
Rolul ligamentului încrucișat posterior este legat de facilitarea flexiei articulare, transformând mișcarea de rostogolire într-o mișcare de alunecare. Protezele care nu păstrează ligamentul încrucișat posterior înlocuiesc funcția acestuia cu ajutorul unui dispozitiv central. Aceste proteze se numesc stabilizate posterior și ele sunt făcute să reziste la solicitările antero-posterioare.
Cu ajutorul protezelor intermediare pot fi rezolvate gonartroze cu un genu flexum de până la 45° și angulări în plan frontal de 20-25°.
gonartroza alimente tratament
Protezele cu un singur grad de libertate (fully constrained) sunt protezele la care piesa femurală și cea tibială se interconectează prin fabricare sau în timpul operației. Aceste proteze sunt de tip „balama”, permițând doar flexia-extensia sau pot permite și un ușor grad de rotație. Indicația acestor proteze este reprezentată de procesele artrozice însoțite de absența sau deficiența ligamentelor încrucișate și colateralelor lor.
Ele reprezintă o soluție pentru reviziile de proteze însoțite de pierderea marcată de substanță osoasă, instabilitate și deformare. Aceste proteze impun solicitări deosebite componentelor articulare, astfel că decimentările și fractura acestor componente rămâne complicația cea mai frecventă a lor.
Dacă genunchiul nu e afectat în totalitate de artroză, se poate folosi o proteză unicompartimentală de genunchi care înlocuiește doar cartilajul articular uzat (artroplastia parțială de genunchi).
Artroscopia de genunchi
Cu ajutorul a două incizii în genunchi și o cameră video de mici dimensiuni, medicul ortoped explorează cavitatea articulară și poate rezolva leziunile de menisc, defectele mici de cartilaj sau îndepărta bucăți de cartilaj desprinse de pe suprafața articulară.
Osteotomia
În gonartrozele secundare deviației axiale în plan frontal, osteotomia rămâne practic singurul tratament etiologic, realizând scăderea presiunilor articulare prin reorientarea suprafețelor articulare. Se consideră că osteotomia are un efect muscular.
Asemănător cu o fractură, ea determină o criză musculară, considerată stimulatoare pentru refacerea leziunilor articulare. Se consideră că osteotomia ameliorează circulația metafizo-epifizară, suprimă staza venoasă și favorizează nutriția cartilajului.
Osteotomia are și un efect antalgic, prin diminuarea tracțiunilor capsulo-ligamentare ca o consecință a relaxării articulare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu